Civilizatia romana sateasca
Cartea de față privește civilizația română sătească. Pentru a înlătura eventual neînțelegeri, ne socotim obligați să dăm o seamă de lămuriri începând cu aceea asupra titlului.
Satul românesc de azi, în majoritatea cazurilor, nu mai este o realitate organică echilibrată ci o realitate intrată într-un puternic proces de destrămare, ceeace face ca formele și sensurile prezente aci, să aibă un caracter divers, lipsit de unitate, așa cum am încercat să arătăm în capitolul de încheere al lucrării.
Uneori însă, cu deosebire în regiunile izolate de munte, satul românesc stărue să trăiască o viață nealterată, armonioasă și echilibrată, bogată în valori tradiționale, ca un produs curat al pământului și istoriei locale. Deosebitele sale expresii ne dovedesc cu prisosință acest fel de viață. O comunitate alcătuită nu arareori de un singur neam de oameni, cu o ordine spirituală și socială tradițională, o comunitate temeinic închegată și firesc crescută, așa este satul românesc arhaic.
În lucrarea de față încercăm să desprindem ceeace aparține civilizației române sătești, cercetând în deosebi acea categorie de așezări care ne pune mai direct în stăpânirea datelor fundamentale ale acestei civilizații. Nu studiem orice sat românesc de azi, ci numai pe acela care păstrează forme arhaice, cu un conținut de viață aparte, concretă și ireductibilă, în condițiile sale locale etnice.
Totuși, nu urmărim cu orice preț „specificul" ci observăm și cercetăm realități concrete, vii, cu caractere proprii care pot fi asemănătoare dar și diferențiate. Aplecarea cu dragoste (căci fără dragoste nici știința nu e cu putință) asupra fenomenelor cu caracter străvechi nu vine din nevoia de a culege curiozități și nici dintr-un vag romantism, ci din nevoia de a cunoaște o realitate istorică concretă, uneori luptând cu greutățile unor aspecte înșelătoare sau întâmplătoare, așezate în decursul vremii.
Aplicând acest punct de vedere ni s-ar putea obiecta: este neștiințific să cercetezi numai o categorie de așezări și o categorie de fapte care ar privi vechea civilizație sătească. La această critică răspundem: este oare mai științific să înregistrezi tot, oriunde și oricum, alunecând fără voe în câmpul faptelor nesemnificative? Nu e mai rodnic să cercetezi un complex organic de fapte care constitue o realitate vie, de sine stătătoare și să deosebești ceeace aparține cu adevărat acestei realități de ceeace s-a adăugat mai târziu?
Noi înclinăm către a doua poziție. Dece? - Pentrucă urmărim înțelegerea, cât mai adânc cu putință, a unui fenomen precis determinat, ca o existență sigură: civilizația și lumea satului românesc.
